Românii
pot ocupa actualmente un loc de muncă
în Germania numai
dacă deţin un permis de muncă recunoscut de autorităţile
germane. De ce?
Pe
durata perioadei tranzitorii de maximum 7 ani după aderarea la UE a
României se pot aplica unele măsuri de restrângere a
liberei circulaţii a lucrătorilor români în scopul
angajării în câmpul muncii pe teritoriul uniunii
europene, cum este cazul Germaniei. Însă nu mai este necesar
un permis de şedere, în conformitate cu
Freizügigkeitsgesetz/EU (Regimul liberei circulaţii/UE).
Astfel, dacă găsiţi un angajator care doreşte să vă angajeze,
trebuie să vă prezentaţi la Agenţia pentru Muncă (Agentur für
Arbeit) locală în districtul în care îşi are
sediul potenţialul angajator, pentru a solicita permisul de muncă
UE.
De
notat faptul că sunt impuse restricţii de angajare în
domeniul construcţiilor, inclusiv sectoarele conexe: decoraţiuni
interioare, curăţătorie industrială (clădiri, mobile şi
autovehicule). Mai multe informaţii pe portalul Agenţiei Germane
pentru Muncă (www.arbeitsagentur.de).
Condiţiile
cerute pentru joburi în Germania sunt cunoaşterea limbii
germane cel puţin la nivel intermediar (scris şi/sau citit),
calificare şi/sau studii de specialitate în sectorul
respectiv, precum şi o anumită experienţă în domeniul ales.
Românii care au copii minori trebuie să furnizeze o adeverinţă
care să ateste faptul că au notificat serviciul de asistenţă
socială sau primăria din oraşul de reşedinţă de intenţia de a
lucra în străinătate. În plus, aceştia trebuie să îşi
declare prezenţa la Biroul de înregistrare a rezidenţilor
(Einwohnermeldeamt), din cadrul primăriei locale, odată sosiţi în
Germania.
Sistemul de asigurări
Sistemul
german de securitate socială oferă 5 tipuri de asigurări de stat,
obligatorii sau nu, în funcţie de statutul
profesional: asigurarea
de şomaj obligatorie, asigurarea
obligatorie referitoare la perioada de pensionare, asigurarea
de sănătate obligatorie (12-15%), asigurarea
obligatorie împotriva accidentelor şi asigurarea
socială obligatorie împotriva riscului de dependenţă (pentru
persoanele care necesită îngrijiri medicale de lungă durată)
(1,7%). În cazul liber profesioniştilor, există posibilitatea
optării între o asigurare de sănătate facultativă,
obligatorie sau privată. Muncitorii şi angajaţii sunt, însă,
afiliaţi unei case de asigurări de către angajator, care este
responsabil şi de întocmirea dosarului. Iar de asigurarea de
sănătate vor beneficia în mod automat şi membrii familiilor
lor. În plus, cuplurile cu minori în întreţinere
şi cu domiciliul declarat în Germania pot beneficia de
o alocaţie
pentru copii (154€/lună).
Pentru angajaţii aflaţi în concediu de
maternitate/paternitate există posibilitatea de a cere un ajutor
financiar (67% din salarul net, min. 300€/lună – max.
1.800€/lună).
De
reţinut faptul că este impusă încheierea unei poliţe
obligatorii de asigurări de sănătate din momentul în care
aţi semnat un contract de muncă. Dacă aţi încheiat, însă,
un contract de muncă pe o durată limitată de timp, iar perioada
sejurului dvs. în Germania nu depăşeşte câteva luni,
puteţi opta pentru utilizarea cardului european de asigurări
sociale de sănătate, pe care îl puteţi solicita de la
Casa de Sănătate din România înainte de plecarea din
ţară.
Este necesar un permis de muncă?
Da!
Trebui să mergeţi la Agenţia locală pentru Muncă (Agentur für
Arbeit) şi să faceţi o cerere pentru un permis de muncă
(Arbeitserlaubnis). Acolo vi se va comunica ce alte
demersuri/documente mai sunt necesare.
Condiţiile de muncă
Programul
de lucru săptămânal variază între 38 şi 40 de ore (în
funcţie de acordul colectiv semnat la nivelul întreprinderilor),
respectiv maxim 8 ore/zi, iar o pauză de lucru de minimum 30 minute
la fiecare 6 ore este obligatorie. Nu se lucrează duminica şi în
zilele de sărbătoare legală, excepţie făcând anumite
domenii de activitate. Orele suplimentare pot fi, în general,
cumulate şi recuperate, ulterior, sub forma unor zile suplimentare
de concediu plătit.
Codul
de muncă german prevede un număr minim de 24 de zile lucrătoare de
concediu pe an. Pe lângă concediul de odihnă,
salariaţii pot beneficia şi de alte forme de repaos profesional,
precumconcediul de boală (maximum 6 săptămâni
plătite de angajator) sau concediul de formare profesională.
În cazul concediului maternal/paternal, contractul
de muncă este suspendat pe perioada acestuia (maximum 14 luni).
Contractul de muncă
În
Germania se utilizează, în general, contractul de
muncă pe perioadă nedeterminată de timp, cu normă întreagă.
Există însă şi posibilitatea angajării cu un contract
de muncă cu durată determinată de timp,cu un contract
de muncă cu normă parţială, un contract de muncă
temporar, sau având «mini-jobs»-uri.
Acestea sunt colaborări ce permit maximum 400€ câştigaţi
pe lună, în domeniile comerţului en detail, al gastronomiei,
al serviciilor din construcţii, al horticulturii sau al arhitecturii
peisagistice.
Salariile practicate
Legislaţia
de muncă germană nu prevede noţiunea de salar minim garantat, cu
excepţia anumitor servicii de muncă în care se impune
respectarea anumitor condiţii minime de muncă relative la salarii
şi perioadele de concediu. Este vorba de salariaţii din sectorul
construcţiilor, inclusiv electricieni, zugravi, reparatori de
acoperişuri, precum şi de muncitorii din sectorul de curăţenie
industrială şi de curierat. În plus, salariul brut
mediu pentru o normă întreagă poate varia de la un
domeniu de activitate la un altul, însă este mai ridicat, în
general, în Germania de Vest faţă de Germania de Est. Cele
mai mici salarii sunt cele din domeniul carnageriei (aprox. 2.106€),
iar cele mai mari sunt cele practicate în sectorul petrolier
(aprox. 4.190 €). Ca regulă generală, salariul este plătit la
mijlocul sau la sfârşitul lunii curente. Deducerile salariale
sunt virate de către angajator direct către organismele respective
şi constă în: impozitul pe salariu, o taxă de solidaritate
(5,5%), cotizaţiile către serviciile sociale (sănătate, pensie,
şomaj) (21%), iar, în unele cazuri, şi un impozit pe culte
pentru membrii diverselor comunităţi religioase (8 - 9%). Salariul
este supus taxelor fiscale, care variază între 15 – 42%, în
funcţie de venitul anual net realizat şi de situaţia civilă
(căsătorit sau nu).
04 Noiembrie 2009
Sursa: Europa
- EURES
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu