Germania


Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik Deutschland), denumită colocvial Germania (Deutschland, sens literal: „țara germană”), este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizații internaționale importante precumConsiliul Europei (1951), OCDEUniunea Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973),OSCE și din zona euro.
Republica Federală GermaniaBundesrepublik Deutschland





Suprafața totală a teritoriului țării este de 357.021 km², relieful fiind preponderent muntos.
Germania se învecinează cu nouă țări europene: DanemarcaOlandaBelgiaFranțaLuxemburgElvețiaAustriaRepublica Cehă și Polonia.
De asemenea are ieșire directă la Marea Baltică și la Marea Nordului (Oceanul Atlantic).
Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C. Temperatura medie în ianuarie variază de la -6 °C până la +1 °C (în funcție de localitate și altitudinea ei), în timp ce temperatura medie a lunii iulie variază între 16 și 20 °C. Precipitațiile sunt mai mari în sud, unde se înregistrează 1.980 mm pe an, majoritatea sub formă de zăpadă.
Capitala Germaniei este Berlin.
Din punct de vedere constituțional Germania este o democrație republicană federală reprezentativă. Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful guvernului = cancelarul este ales de către parlament, numit bundestag, și confirmat de către președintele statului. Deși cancelarul deține cele mai puternice competențe politice din stat, în ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3, după președintele statului și președintele bundestagului.
Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către parlament (bundestag) pe o perioada de 4 ani; el are dreptul de a numi și elibera din funcție pe miniștri, precum și dreptul numit „competența liniilor directoare” (Richtlinienkompetenz), prin care formulează în linii mari sarcinile fiecărui ministru din cabinet (guvern). Guvernul Germaniei (Bundesregierung), numit și „cabinet”, constă din cancelar (prim-ministru) și miniștri. Actualul cabinet, numit cabinetul Merkel II, este format exclusiv din politicieni ai partidelor CDUCSU și FDP. Toți miniștrii actuali sunt în același timp și membri ai parlamentului, cu o singură excepție (Philipp Rösler, FDP, ministru al economiei și vicecancelar, nu este membru al bundestagului). Sarcina principală a guvernului este Executivul.

Componența actuală a guvernului

începând de la 16 mai 2012
Resort
Titular
P
Cancelar (Bundeskanzlerin)
CDU
Externe
FDP
Interne
CSU
Justiție
FDP
Finanțe
CDU
Economie și tehnologie; precum și vicecancelar
FDP
Muncă și sociale
CDU
Alimentație, agricultură și consumatori
CSU
Apărare
CDU
Familie, seniori, femei și tineret
CDU
Sănătate
FDP
Circulație, construcții și dezvoltare urbană
CSU
Mediul înconjurător, ocrotirea naturii și siguranța reactoarelor nucleare
CDU
Învățământ și cercetare
CDU
Atribuții speciale; șeful Biroului cancelarului
CDU
Cooperare și dezvoltare economică
FDP

Parlament

Reichstagul Germaniei
La rândul lor, membrii parlamentului sunt aleși de către cetățeni la fiecare patru ani printr-un vot proporțional personalizat. La acest sistem de vot alegătorii dispun de 2 voturi, care pot fi date și la partide diferite. Cu primul vot se hotărăște după un sistem majoritar care anume candidat să reprezinte circumscripția electorală respectivă în parlament (candidat ales direct); cu al doilea vot se alege, după un sistem proporțional, partidul dorit in parlament.
Un candidat ales direct capătă în orice caz un loc în parlament (mandat); acest fapt poate duce la depășirea numărului de locuri care s-ar cuveni unui partid conform numai votului al doilea. Situația se numește Überhangmandat (mandat suplimentar). Această situație a avut loc la fiecare alegere federală din 1949 încoace. Totuși, în 2008, tribunalul constituțional federal suprem,Bundesverfassungsgericht, a decis că acest procedeu contravine constituției federale (Grundgesetz), deoarece așa se poate încălca reprezentarea proporțională democratică necesară, și i-a impus legislativului să corecteze legile alegerilor până cel târziu în 2011. Însă până în sept. 2009 parlamentul încă nu abordase această temă. De aceea alegerile care au avut loc în septembrie 2009 se abat, din acest punct de vedere, de la constituție (!). Această situație paradoxă va putea eventual periclita stabilitatea noului guvern.

Alte organe ale statului german

Un alt organ constituțional german important (legislativ) se numește „bundesrat” (consiliul federal); este format din membrii guvernelor celor 16 landuri (țări constituente ale federației). Pe câteva domenii de activitate (de ex. învățământ, poliție) bundestagul trebuie să coopereze cu bundesratul.
Puterea judiciară are ca organ superior curtea constituțională federală supremă (Bundesverfassungsgericht), care poate să declare un act legislativ sau de administrație drept anticonstituțional, caz în care actul trebuie revizuit.

Organizarea politico-administrativă

Articol principal: Landurile Germaniei
În constituția germană numită Grundgesetz (lege fundamentală) Germania (Deutschland) este definită ca fiind o republică federală (Bundesrepublik) formată din următoarele landuri(țări ale federației):

Suprafață (km²)
Locuitori (2011)
35.752
10.789.000
70.549
12.595.000
892
3.500.000
29.477
2.497.000
404
661.000
755
1.800.000
21.115
6.093.000
23.174
1.636.000
47.618
7.915.000
34.043
17.845.000
19.847
4.000.000
2.569
1.014.000
18.416
4.139.000
20.445
2.315.000
15.799
2.838.000
16.172
2.223.000

Ierarhia administrativă (reprezentare simplificată)

  • Pe treapta administrativă cea mai înaltă se află Bund = Federația germană, Germania
  • Pe a doua treaptă de sus se află Bundesländer = landurile Germaniei, grupate în 2 categorii:
  • Sub landurile cu suprafață stă scris (Regierungsbezirke) = unele din aceste landuri dispun de o treaptă intermediară de regiuni administrative de tip Regierungsbezirk.
  • Landurile cu suprafață, indiferent dacă dispun sau nu de Regierungsbezirke, sunt subîmpărțite în districte rurale (numite Landkreis sau Kreis în funcție de land) și districte urbane, numite kreisfreie Stadt (orașe care nu țin de vreun district rural).
  • Districtele rurale sunt și ele subîmpărțite și mai fin, în diverse moduri, în funcție de landul în care se află. Unele districte rurale se subîmpart în subunități numite Amt. În sfârșit, districtele, și acolo unde există și subunitățile Amt, se subîmpart mai departe în subunități numite Gemeinde (comune). În unele landuri există și unitățile de tipVerbandsgemeinde, o grupare de comune.
După cum se vede subdivizarea administrativă a Germaniei nu este foarte unitară, și asta datorită diversității de tradiții istorice din regiunile țării.
Orase:
Oras ( Land) Populatie Populatie metropolitana
1
3 510 032 (2012) 5 963 998 (2012)
2
1 803 227 (2012) 5 000 000 (2010)
3
1 378 176 (2011) 2 606 021 (2011)
4
1 017 155 (2011)

5
691 518 (2011) 5 600 000 (2006)
6
606 588 (2010)

7
592 393 (2011) 1 220 000 (2010)
8
580 956 (2011)

9
573 468 (2011) 5 302 179 (2010)
10
548 319 (2010) 2 400 000 (2010)
11
531 809 (2011) 3 500 000 (2010)
12
529 781 (2011) 1 143 197 (2010)
13
525 875 (2011) 1 128 543 (2010)
14
510 602 (2011) 3 500 000 (2010)
15
488 005 (2011)

16
373 976 (2011)

17
349 470 (2011)

18
327 913 (2011)

19
323 395 (2011) 591 862 (2010)
20
313 174 (2010)


Demografie:
Ca suprafață Republica Federală Germană este cu puțin mai mare ca suprafațǎ decât Polonia, însǎ dupǎ numǎrul populației o depǎșește de aprox. 2,1 ori. La 1 noiembrie 2011 în Germania locuiau 81.859.000 locuitori. Ca și în multe state dezvoltate,natalitatea Germaniei este mai scǎzutǎ decât mortalitatea. În 2011 la 1000 de locuitori au revenit 8,0 nașteri și 10,4 decese. Numǎrul populației rurale constitui 9%, și relativ 91% populație urbanǎ.
După cel de-al doilea război mondial, 15 milioane de etnici germani au fost explulzați sau s-au refugiat din teritorii din est ale Germaniei, teritorii care fac parte astǎzi din PoloniaCehiaLituania și Rusia. Într-un număr mai mic au fost strümutate sau s-au refugiat în timpul războiului și imediat după terminarea lui etnici germani din IugoslaviaUngariaRomânia. Această populație strămutată a fost integrată în cele două state germane înființate în 1949, RFG și RDG.
În deceniile ulterioare din țările est-europene au mai imigrat valuri de etnici germani, cele mai importante fiind din URSSPolonia șiRomânia. Astfel, începând cu din 1960, etnicii germani din Polonia și URSS (în special din KazahstanUzbekistanRusia șiUcraina) s-au strămutat în Germania occidentală. Nu puțini, pentru a-și ușura emigrarea, se mutau din republicile central asiatice în republici situate în vest, între care RSS Moldovenească.

Economia

Germania are cea mai mare economie națională din Europa, a patra din lume ca PIB nominal, și a cincea din lume în funcție deparitatea puterii de cumpărare, conform datelor din 2008[14]. De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator și beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate. Germania este lider mondial în exporturi, exportând bunuri în valoare de 1,133 trilioane de dolari în 2006 (incluzând țările din zona Euro), și generează un surplus comercial de 165 de miliarde[15]. Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70 % la PIBul total, sectorul industrie cu 29,1 %, și sectorul agricultură cu 0,9 %. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în special automobile, instalații mecanice, metalurgie și bunuri chimicale[1]. Germania este cel mai mare producător de turbine de vânt și tehnologia puterii solare din lume. Cele mai mari târguri și congrese internaționale decomerț din fiecare an au loc în orașe germane, cum ar fi HanovraFrankfurt și Berlin[16].
În topul celor mai mari 500 de companii din lume listate la bursă, top organizat în funcție de veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul în Germania. În 2007 cele mai mari dintre acestea erau DaimlerVolkswagenAllianz (compania cea mai profitabilă), SiemensDeutsche Bank (a doua companie ca rentabilitate), E.ONDeutsche PostDeutsche TelekomMetro Cash & Carry, și BASF [17]. Printre companiile cu cei mai mulți angajați se numără Deutsche Post, Robert Bosch GmbH, și Edeka [18]. Companii și în același timp mărci de produse germane renumite pe tot globul sunt AdidasAudiBMWMercedes BenzNivea,PorscheSAPVolkswagen și multe altele [19].
Germania este o susținătoare a integrării economice și politice europene, iar politicile ei comerciale sunt din ce în ce mai mult determinate de acordurile dintre membrii Uniunii Europene și de legislația europeană privind piața comună. Germania a adoptat moneda europeană unică euro, iar politica ei monetară este stabilită de Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt pe Main. După reunificarea Germaniei din 1990 nivelul de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de Vest[20]. Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei de azi continuă să fie un proces de lungă durată, și se prevede că acesta va dura până în 2019, transferurile anuale de la vest la est fiind până acum de aproximativ 80 de miliarde de dolari în total. Rata șomajului a scăzut începând cu 2005, ajungând la una foarte scăzută: 3,8 % în iulie 2011[21]. Acest procentaj diferă însă între fosta Germanie de Vest și fosta de Est. Guvernul cancelarului Gerhard Schröder a inițiat la începutul anilor 2000 o serie de reforme privind piața de muncă și instituțiile legate de bunăstarea publică, în timp ce guvernele următoare (negru-roșu și negru-galben) au adoptat o politică fiscală restrictivă și au redus numărul de locuri de muncă din sectorul public.
În intervalul 1990 – 2009 Germania a primit Investiții străine directe (ISD) de 700 de miliarde de dolari[22]. În anul 2009 investițiile străine directe în Germania au fost de 36 miliarde dolari[22]. Totodată, Germania a generat ISD pentru alte state în valoare de 62,7 miliarde de dolari în 2009[22].

Date economice 2009
Indicator economic Valoare

Creștere PIB 1,7 %

Compoziție PIB pe ramuri agricultură: 1 %, industrie: 31 %, servicii: 68 %

Rata inflației 1,6 % pe an

Forța de muncă 42,63 milioane

Forța de muncă distribuită pe sectoare agricultură: 2,8 %, industrie: 33,4 %, servicii: 63,8 %

Rata șomajului 8,4 %

Șomaj peste 3 milioane de cetățeni

Buget de stat 1.200 miliarde euro

Cheltuieli de stat 1.300 miliarde euro

Deficit bugetar 80 miliarde euro

Datorie publică 65,8 % din PIB




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu