Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik Deutschland), denumită colocvial Germania (Deutschland, sens literal: „țara germană”), este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizații internaționale importante precumConsiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973),OSCE și din zona euro.
Republica
Federală GermaniaBundesrepublik
Deutschland
|
|||
Germania
se învecinează cu nouă țări
europene: Danemarca, Olanda, Belgia, Franța, Luxemburg, Elveția, Austria, Republica
Cehă și Polonia.
Germania
are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C.
Temperatura medie în ianuarie variază de la -6 °C
până la +1 °C (în funcție de localitate și
altitudinea ei), în timp ce temperatura medie a lunii iulie
variază între 16 și 20 °C. Precipitațiile sunt mai
mari în sud, unde se înregistrează 1.980 mm pe an,
majoritatea sub formă de zăpadă.
Din
punct de vedere constituțional Germania este
o democrație republicană federală reprezentativă.
Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful
guvernului = cancelarul este ales de către parlament,
numit bundestag,
și confirmat de către președintele statului. Deși cancelarul
deține cele mai puternice competențe politice din stat, în
ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3, după președintele
statului și președintele bundestagului.
Cancelarul
este ales cu majoritate absolută de către parlament (bundestag) pe
o perioada de 4 ani; el are dreptul de a numi și elibera din funcție
pe miniștri, precum și dreptul numit „competența liniilor
directoare” (Richtlinienkompetenz),
prin care formulează în linii mari sarcinile fiecărui
ministru din cabinet (guvern). Guvernul Germaniei (Bundesregierung),
numit și „cabinet”, constă din cancelar (prim-ministru) și
miniștri. Actualul cabinet, numit cabinetul Merkel II, este format
exclusiv din politicieni ai partidelor CDU, CSU și FDP.
Toți miniștrii actuali sunt în același timp și membri ai
parlamentului, cu o singură excepție (Philipp Rösler, FDP,
ministru al economiei și vicecancelar, nu este membru al
bundestagului). Sarcina principală a guvernului este Executivul.
Componența actuală a guvernului
începând
de la 16 mai 2012
Resort
|
Titular
|
P
|
---|---|---|
Cancelar
(Bundeskanzlerin)
|
CDU
|
|
Externe
|
FDP
|
|
Interne
|
CSU
|
|
Justiție
|
FDP
|
|
Finanțe
|
CDU
|
|
Economie
și tehnologie; precum și vicecancelar
|
FDP
|
|
Muncă
și sociale
|
CDU
|
|
Alimentație,
agricultură și consumatori
|
CSU
|
|
Apărare
|
CDU
|
|
Familie,
seniori, femei și tineret
|
CDU
|
|
Sănătate
|
FDP
|
|
Circulație,
construcții și dezvoltare urbană
|
CSU
|
|
Mediul
înconjurător, ocrotirea naturii și siguranța
reactoarelor nucleare
|
CDU
|
|
Învățământ
și cercetare
|
CDU
|
|
Atribuții
speciale; șeful Biroului cancelarului
|
CDU
|
|
Cooperare
și dezvoltare economică
|
FDP
|
Parlament
Reichstagul Germaniei
La
rândul lor, membrii parlamentului sunt aleși de către
cetățeni la fiecare patru ani printr-un vot proporțional
personalizat. La acest sistem de vot alegătorii dispun de 2 voturi,
care pot fi date și la partide diferite. Cu primul vot se hotărăște
după un sistem majoritar care anume candidat să reprezinte
circumscripția electorală respectivă în parlament (candidat
ales direct); cu al doilea vot se alege, după un sistem
proporțional, partidul dorit in parlament.
Un
candidat ales direct capătă în orice caz un loc în
parlament (mandat); acest fapt poate duce la depășirea numărului
de locuri care s-ar cuveni unui partid conform numai votului al
doilea. Situația se numește Überhangmandat (mandat
suplimentar). Această situație a avut loc la fiecare alegere
federală din 1949 încoace. Totuși, în 2008, tribunalul
constituțional federal suprem,Bundesverfassungsgericht,
a decis că acest procedeu contravine constituției federale
(Grundgesetz),
deoarece așa se poate încălca reprezentarea proporțională
democratică necesară, și i-a impus legislativului să
corecteze legile alegerilor până cel târziu în
2011. Însă până în sept. 2009 parlamentul încă
nu abordase această temă. De aceea alegerile care au avut loc în
septembrie 2009 se abat, din acest punct de vedere, de la constituție
(!). Această situație paradoxă va putea eventual periclita
stabilitatea noului guvern.
Alte organe ale statului german
Un
alt organ constituțional german important (legislativ) se numește
„bundesrat”
(consiliul federal); este format din membrii guvernelor celor
16 landuri (țări
constituente ale federației). Pe câteva domenii de activitate
(de ex. învățământ, poliție) bundestagul trebuie să
coopereze cu bundesratul.
Puterea
judiciară are ca organ superior curtea constituțională federală
supremă (Bundesverfassungsgericht),
care poate să declare un act legislativ sau de administrație drept
anticonstituțional, caz în care actul trebuie revizuit.
Organizarea politico-administrativă
- Articol principal: Landurile Germaniei
În
constituția germană numită Grundgesetz (lege
fundamentală) Germania (Deutschland)
este definită ca fiind o republică federală (Bundesrepublik)
formată din următoarele landuri(țări
ale federației):
Suprafață (km²)
|
Locuitori (2011)
|
||
---|---|---|---|
35.752
|
10.789.000
|
||
70.549
|
12.595.000
|
||
892
|
3.500.000
|
||
29.477
|
2.497.000
|
||
404
|
661.000
|
||
755
|
1.800.000
|
||
21.115
|
6.093.000
|
||
23.174
|
1.636.000
|
||
47.618
|
7.915.000
|
||
34.043
|
17.845.000
|
||
19.847
|
4.000.000
|
||
2.569
|
1.014.000
|
||
18.416
|
4.139.000
|
||
20.445
|
2.315.000
|
||
15.799
|
2.838.000
|
||
16.172
|
2.223.000
|
Ierarhia administrativă (reprezentare simplificată)
- Pe treapta administrativă cea mai înaltă se află Bund = Federația germană, Germania
-
- Flächenländer = 13 landuri „cu suprafață”
- Sub landurile cu suprafață stă scris (Regierungsbezirke) = unele din aceste landuri dispun de o treaptă intermediară de regiuni administrative de tip Regierungsbezirk.
- Landurile cu suprafață, indiferent dacă dispun sau nu de Regierungsbezirke, sunt subîmpărțite în districte rurale (numite Landkreis sau Kreis în funcție de land) și districte urbane, numite kreisfreie Stadt (orașe care nu țin de vreun district rural).
- Districtele rurale sunt și ele subîmpărțite și mai fin, în diverse moduri, în funcție de landul în care se află. Unele districte rurale se subîmpart în subunități numite Amt. În sfârșit, districtele, și acolo unde există și subunitățile Amt, se subîmpart mai departe în subunități numite Gemeinde (comune). În unele landuri există și unitățile de tipVerbandsgemeinde, o grupare de comune.
După
cum se vede subdivizarea administrativă a Germaniei nu este foarte
unitară, și asta datorită diversității de tradiții istorice din
regiunile țării.
Orase:
Oras
( Land) Populatie
Populatie metropolitana
1
|
3 510 032 (2012) | 5 963 998 (2012) | |
2
|
1 803 227 (2012) | 5 000 000 (2010) | |
3
|
1 378 176 (2011) | 2 606 021 (2011) | |
4
|
1 017 155 (2011) | ||
5
|
691 518 (2011) | 5 600 000 (2006) | |
6
|
606 588 (2010) | ||
7
|
592 393 (2011) | 1 220 000 (2010) | |
8
|
580 956 (2011) | ||
9
|
573 468 (2011) | 5 302 179 (2010) | |
10
|
548 319 (2010) | 2 400 000 (2010) | |
11
|
531 809 (2011) | 3 500 000 (2010) | |
12
|
529 781 (2011) | 1 143 197 (2010) | |
13
|
525 875 (2011) | 1 128 543 (2010) | |
14
|
510 602 (2011) | 3 500 000 (2010) | |
15
|
488 005 (2011) | ||
16
|
373 976 (2011) | ||
17
|
349 470 (2011) | ||
18
|
327 913 (2011) | ||
19
|
323 395 (2011) | 591 862 (2010) | |
20
|
313 174 (2010) |
Demografie:
Ca
suprafață Republica Federală Germană este cu puțin mai mare ca
suprafațǎ decât Polonia,
însǎ dupǎ numǎrul populației o depǎșește de aprox. 2,1
ori. La 1
noiembrie 2011 în
Germania locuiau 81.859.000 locuitori. Ca și în multe state
dezvoltate,natalitatea Germaniei
este mai scǎzutǎ decât mortalitatea.
În 2011 la
1000 de locuitori au revenit 8,0 nașteri și 10,4 decese. Numǎrul
populației rurale constitui 9%, și relativ 91% populație urbanǎ.
După
cel de-al
doilea război mondial,
15 milioane de etnici
germani au
fost explulzați sau s-au refugiat din teritorii din est ale
Germaniei, teritorii care fac parte astǎzi
din Polonia, Cehia, Lituania și Rusia.
Într-un număr mai mic au fost strümutate sau s-au
refugiat în timpul războiului și imediat după terminarea lui
etnici germani din Iugoslavia, Ungaria, România.
Această populație strămutată a fost integrată în cele două
state germane înființate în 1949,
RFG și RDG.
În
deceniile ulterioare din țările est-europene au
mai imigrat valuri de etnici germani, cele mai importante fiind
din URSS, Polonia șiRomânia.
Astfel, începând cu din 1960,
etnicii germani din Polonia și URSS (în special
din Kazahstan, Uzbekistan, Rusia șiUcraina)
s-au strămutat în Germania occidentală. Nu puțini, pentru
a-și ușura emigrarea, se mutau din republicile central asiatice în
republici situate în vest, între care RSS
Moldovenească.
Economia
Germania
are cea mai mare economie națională din Europa, a patra din lume
ca PIB nominal,
și a cincea din lume în funcție deparitatea
puterii de cumpărare,
conform datelor din 2008[14].
De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider,
inovator și beneficiar al unei economii din ce în ce
mai globalizate.
Germania este lider mondial în exporturi,
exportând bunuri în valoare de 1,133 trilioane de dolari
în 2006 (incluzând
țările din zona Euro), și generează un surplus comercial de 165
de miliarde[15].
Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70 % la PIBul total,
sectorul industrie cu 29,1 %, și sectorul agricultură cu
0,9 %. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în
special automobile, instalații mecanice, metalurgie și bunuri
chimicale[1].
Germania este cel mai mare producător de turbine de vânt și
tehnologia puterii solare din lume. Cele mai mari târguri și
congrese internaționale decomerț din
fiecare an au loc în orașe germane, cum ar
fi Hanovra, Frankfurt și Berlin[16].
În
topul celor mai mari 500 de companii din lume listate la bursă, top
organizat în funcție de veniturile companiilor, există 37 de
companii cu sediul în Germania. În 2007 cele
mai mari dintre acestea erau Daimler, Volkswagen, Allianz (compania
cea mai profitabilă), Siemens, Deutsche
Bank (a
doua companie ca rentabilitate), E.ON, Deutsche
Post, Deutsche
Telekom, Metro
Cash & Carry,
și BASF [17].
Printre companiile cu cei mai mulți angajați se numără Deutsche
Post, Robert Bosch GmbH, și Edeka [18].
Companii și în același timp mărci de produse germane
renumite pe tot globul sunt Adidas, Audi, BMW, Mercedes
Benz, Nivea,Porsche, SAP, Volkswagen și
multe altele [19].
Germania
este o susținătoare a integrării economice și politice europene,
iar politicile ei comerciale sunt din ce în ce mai mult
determinate de acordurile dintre membrii Uniunii
Europene și
de legislația europeană privind piața comună. Germania a adoptat
moneda europeană unică euro,
iar politica ei monetară este stabilită de Banca
Centrală Europeană,
cu sediul la Frankfurt
pe Main.
După reunificarea Germaniei din 1990 nivelul
de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în
fosta Germanie de Vest[20].
Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei de azi
continuă să fie un proces de lungă durată, și se prevede că
acesta va dura până în 2019,
transferurile anuale de la vest la est fiind până acum de
aproximativ 80 de miliarde de dolari în total. Rata șomajului a
scăzut începând cu 2005,
ajungând la una foarte scăzută: 3,8 % în iulie 2011[21].
Acest procentaj diferă însă între fosta Germanie de
Vest și fosta de Est. Guvernul cancelarului Gerhard
Schröder a
inițiat la începutul anilor 2000 o serie de reforme privind
piața de muncă și instituțiile legate de bunăstarea publică, în
timp ce guvernele următoare (negru-roșu și negru-galben) au
adoptat o politică fiscală restrictivă și au redus numărul de
locuri de muncă din sectorul public.
În
intervalul 1990 – 2009 Germania a primit Investiții străine
directe (ISD) de 700 de miliarde de dolari[22].
În anul 2009 investițiile străine directe în Germania
au fost de 36 miliarde dolari[22].
Totodată, Germania a generat ISD pentru alte state în valoare
de 62,7 miliarde de dolari în 2009[22].
Date economice 2009 | ||
---|---|---|
Indicator economic | Valoare | |
Creștere PIB | 1,7 % | |
Compoziție PIB pe ramuri | agricultură: 1 %, industrie: 31 %, servicii: 68 % | |
Rata inflației | 1,6 % pe an | |
Forța de muncă | 42,63 milioane | |
Forța de muncă distribuită pe sectoare | agricultură: 2,8 %, industrie: 33,4 %, servicii: 63,8 % | |
Rata șomajului | 8,4 % | |
Șomaj | peste 3 milioane de cetățeni | |
Buget de stat | 1.200 miliarde euro | |
Cheltuieli de stat | 1.300 miliarde euro | |
Deficit bugetar | 80 miliarde euro | |
Datorie publică | 65,8 % din PIB |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu