Educatie

EDUCAŢIE

Cunostinţele de limbă germană sunt de folos atât în viaţa de zi cu zi, precum si în cadrul profesiei. Dacă doriţi să învăţaţi limba germană sub îndrumare de specialitate este bine să urmaţi un curs de limbă.

Cursuri de integrare
În cazul costurilor pentru cursul de integrare, jumătate din acestea sunt suportate de Ministerul Educaţiei. Bineânţeles, orice cursant, în funcţie de situaţia financiară poate să facă o cerere de preluare integrală a costurilor.
Mai multe informaţii pe pagina de internet www.bamf.de.

CURSURI DE INTEGRARE "INTEGRATIONSKURSE"De la 1 ianuarie 2005, cetăţenii străini care locuiesc în Germania si îndeplinesc anumite condiţii au dreptul la cursuri de integrare compensate.
Cursul de integrare cuprinde 600 de ore de învăţare a limbii germane si un curs de orientare "Orientierungskurs", în care se expun informaţii de bază despre reglementări de ordine, cultură si istorie germană.
Dreptul la un astfel de curs îl au cetăţenii statelor non EU, care rămân timp îndelungat pe teritoriul Germaniei. Nu au dreptul persoanele cu o viză de sedere temporară, sau cele care deţin deja cunostinţe avansate de limba germană. Deasemenea, copiii si tinerii care urmează o scoală nu au dreptul la acest curs.
Persoanele care nu posedă cunostinţe suf i - ciente, de limba germană, necesare pentru rezolvarea problemelor de zi cu zi, trebuie să urmeze un curs de integrare.
Autoritatea pentru Străini ``Ausländeramt´´ informează asupra acestor cursuri, emite certificate ce oferă dreptul la cursuri compensate si oferă o listă cu toate scolile care oferă astfel de cursuri. Alegerea scolii rămâne la latitudinea dumneavoastră. Unele scoli oferă o zi de probă, gratuită.

Atenţie: dacă nu urmaţi cursul de integrare, desi "Ausländeramt" va obligat, puteţi avea probleme la prelungirea vizei de sedere. Dacă primiţi ajutor social sau alocaţie de întreţinere, neparticiparea la cursuri poate să ducă la micsorarea sumelor primite.

SCOLI AUTORIZATE PENTRU CURSURI DE LIMBĂ .
BFZ 
Informaţii legate de începerea cursurilor obţineţi de la scoală.

BWS 
De obicei oferă cursuri pentru începători. La cerere se fac si cursuri pentru nivel intermediar.

DILA
Oferă toate nivelele de învăţare, de la începători până la cel necesar pentru admiterea la facultate. Puteţi alege între cursuri intensive, de dimineaţă, cu 20 de ore pe săptămână sau cursuri de seară cu mai puţine ore pe săptămână.

HAUS INTERNATIONAL
Cursurile oferite sunt exclusiv pentru femei. Se poate organiza, dacă este necesar, un program de îngrijire a copiilor pe durata cursurilor.

VHS 
Caietul informativ, care apare de două ori pe an, vă oferă informaţii despre toate cursurile organizate.

RECUNOASTEREA STUDIILOR
În majoritatea cazurilor angajatorul decide pe baza documentelor primite, dacă studiile si calificarea candidaţilor pentru postul de muncă, sunt în conformitate cu cerinţele sale. De multe ori însă, angajatorul nu stie ce se ascunde în spatele calificărilor făcute în alte ţări. De aceea se recomandă recunoasterea studiilor si a calificărilor.
Pentru recunoasterea studiilor trebuie să trimiteţi diplomele si alte certificate ce atestă terminarea unei scoli, netraduse, la "Zeugnisanerkennungsstelle für den Freistaat Bayern in München". (A se vedea lista de adrese din anexă)
Pentru urmarea unei scoli, sau pentru înscrierea la facultate, această echivalare este o condiţie. Această operaţiune poate dura până la 12 săptămâni.
Informaţii si cereri puteţi obţine si direct de la "Zeugnisanerkennungsstelle in München".

• "Schulamt" este responsabil pentru recunoasterea studiilor efectuate în scolile profesionale.
• "Industrie und Handelskammer" este responsabilă pentru studiile făcute în facultăţi cu profil politehnic si economic.
• "Handwerkskammer" este responsabilă pentru studiile efectuate în scolile de meserii.
• "Landwirtschaftsministerium" sau "Landwirtschaftskammer" sunt responsabile pentru studiile sau calificările efectuate în domeniul agricol.
• "Kultusministerium" sau autorităţile scolare sunt responsabile pentru recunoasterea studiilor din domeniul educativ si scolar.
• "Ministerium für Gesundheit sau Ärztekammer" poartă responsabilitatea studiilor din domeniul sanitar.

SISTEMUL SCOLAR
TINERII SI PREGĂTIREA PROFESIONALĂ
În general scolile sunt cele care informează părinţii despre posibilităţile de transferare a copiilor la altă scoală sau despre drumurile pe care trebuie să le urmeze copiii în vederea pregătirii profesionale.
Infomaţii despre posibilităţile de pregătire profesională, precum si ajutor în găsirea unui loc de ucenicie puteţi obţine si de la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă "Agentur für Arbeit" si de la BIZ "Berufsinformationszentrum". Copiii care au facut o mare parte a studiilor de bază (liceu, profesională) în ţara de origine, dar care nu au obţinut diploma de bacalaureat, se pot înscrie la "Volkshochschule-VHS" la cursurile din cadrul "Projekt Landshut" pentru obţinerea acesteia.

PREGĂTIREA PROFESIONALĂ
CONSILIEREA ÎN CADRUL AGENŢIEI NAŢIONALE PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ
În clădirea Agenţiei pentru Forţele de Muncă, la parter, se află "BIZ" (Berufsinformationszentrum). Aici vă stau la dispoziţie mai multe surse de informare: internet, dosare cu informaţii despre diferite meserii sau diferite cărţi. Pe pagina de internet www. arbeitsagentur.de vă puteţi informa despre locurile de ucenicie disponibile pentru inceperea pregătii dumneavoastră profesionale.

Sfat: pentru informaţii legate de pregătirea profesională vă puteţi adresa anumiţilor referenţi. Pe lângă "Agentur für Arbeit", de tinerii ai căror părinţi primesc "Arbeitslosengeld II", se ocupă deasemenea "ARGE".

Există si o linie telefonică ce vă stă la dispoziţie, la care puteţi suna de pe întreg teritoriul Germanie 0180/32255.

Clasa pregătitoare este obligatorie în Germania

Părinţii din Germania sunt obligaţi să-şi dea copiii la şcoală când aceştia au împlinit 5 -6 ani, la clasa pregătitoare („Vorschule”). Aceste clase pregătitoare sunt constituite atât în cadrul şcolilor, cât şi la grădiniţe. Copiii care doresc să meargă în clasele pregătitoare organizate de şcoli trebuie însă să susţină un test pentru a fi acceptaţi (vă vom prezenta în continuare cum decurge un asemenea test). În clasele pregătitoare, copiii nu primesc teme şi nici note, se pot juca (au la dispoziţie jocuri şi jucării); cu toate acestea, ei intră treptat, aproape fără să-şi dea seama, în atmosfera claselor mai mari.

În Germania, toţi copiii care până la sfârşitul lunii aprilie împlinesc 5 ani au obligaţia să meargă, din luna august, la clasa pregătitoare. Cei care împlinesc 5 ani după această dată vor mai aştepta un an.

Deşi mulţi copii sunt duşi de mici la grădiniţă (de la trei ani statul fiind obligat să asigure un loc fiecărui copil), abia de la clasa pregătitoare învăţământul este obligatoriu. Locurile la clasele pregătitoare se ocupă repede, cu multe luni înainte. Încă din toamnă, şcolile organizează „zilele porţilor deschise” iar iarna se fac deja înscrierile copiilor. Aşa se face că părinţii vor cunoaşte, încă din luna martie, locul unde va frecventa copilul lor clasa pregătitoare. Mai mult, înainte de începerea şcolii, părinţii vor primi scrisoare cu invitaţie, lista materialelor pe care trebuie să le cumpere şi alte detalii.

Ce alegem pentru anul pregătitor: şcoala sau grădiniţa?

Fiecare dintre variante are avantajele şi dezavantajele ei. Mulţi părinţi preferă să lase micuţii în continuare la grădiniţă, pentru a frecventa clasele pregătitoare constituite în cadrul acestora, dintr-un motiv foarte simplu: este mai comod. Astfel, la grădiniţă copilul rămâne până după-amiaza. În plus, părinţii nu trebuie să caute şcoli, să le viziteze, să alerge după înscrieri, să-l ducă pe cel mic la teste etc. Pe de altă parte, mulţi părinţi sunt de părere că un copil trebuie să se bucure de copilărie mai mult, la grădiniţă, alegând ca acesta să rămână încă un an împreună cu colegii şi prietenii lui din copilăria mică.

Pledoarie pentru clasa pregătitoare organizată în cadrul şcolii

Deşi oficial programele claselor pregătitoare constituite în şcoli şi ale celor constituite în grădiniţe nu diferă, părinţii consideră că în clasele pregătitoare de la şcoală se învaţă mai mult, iar copiii pot intra în clasa I mult mai bine pregătiţi.

Avantajele alegerii unei şcoli pentru frecventarea clasei pregătitoare sunt importante: copilul se obişnuieşte deja cu programul de şcolar (există ore, sonerie care anunţă pauza, bănci în care stau copiii, exact ca în clasele mai mari).

La grădiniţă, adeseori „Vorschule” înseamnă doar o grupă de câţiva copii, care se află împreună cu grupa mare (doar uneori există program separat). În plus, numai grădiniţele mari au clase de „Vorschule”.

De asemenea, în şcoli, pentru copiii care frecventează clasa pregătitoare, există „Sprachförderung” (în special pentru străini), adică dezvoltarea vorbirii, învăţarea pronunţiei, cuvintelor noi, orele având o frecvenţă mai mare decâtr la grădiniţă. Fără a mai vorbi de faptul că în şcoli există şi săli de sport, în care copiii vor face orele de educaţie fizică, pe când la grădiniţă mişcarea se face doar în aer liber.

Dacă copilul are şi noroc să aibă un învăţător bun şi dedicat meseriei, va învăţa multe lucruri în acest an, deci merită efortul! De regulă, părinţii care ţin la educaţia copiilor lor vor opta pentru clasa pregătitoare în cadrul şcolii.

Este adevărat că uneori este greu de ales varianta cea mai convenabilă, fiindcă, dacă copilul nu obţine şi un loc la semi-internat („Hort”), părinţii vor trebui să-l ia de la şcoală la ora 13,00. (mai multe detalii aici ).

Este drept că în Hamburg unii părinţi au optat pentru şcoală, în anul pregătitor, fiindcă nu trebuie să plătească nimic, pe când cei rămaşi la grădiniţă achită o sumă lunară pentru „Voschule”. În urma sesizărilor că acest lucru este incorect, unii părinţi să fie taxaţi şi alţii nu, autorităţile urmează să modifice aceste inegalităţi.

Testul face diferenţa între copii

Aşa cum arătam, pentru a putea merge la clasele pregătitoare din şcoli, copiii trebuie să promoveze un test. Cei care nu-l promovează (şi există destule cazuri în care copiii nu reuşesc să răspundă cerinţelor sau au probleme de motricitate şi dezvoltare) vor face „Vorschule” la grădiniţă. În funcţie de gradul de dezvoltare al copilului, înscrierea la clasa pregătitoare poate fi amânată.

Însă în clasa I vor intra însă toţi copii, existând doar mici probe (discuţii) la şcoala de care aparţineţi, în cazul în care micuţul a luat testul pentru Vorschule, dar a ales o altă apoi o altă instituţie de învăţământ.

Vă prezentăm un model de test pentru admiterea la clasa pregătitoare, organizată în cadrul unei şcoli din Hamburg

1. Completarea unui puzzle. Observaţie: operaţiunea este foarte simplă pentru această vârstă (puzzle-ul are doar 16 bucăţi, copilul la 5 ani utilizează cel puţin 36-50 de bucăţi).
2.  Jocul cu mingea; copilul trebuie să prindă balonul de câteva ori.
3. Copil trebuie să spună culorile indicate, inclusiv nuanţe deschise şi închise (şi această probă este simplă, copiii ştiu culorile de la 3 ani).
4. Copilul este întrebat cum se numesc anumite forme geometrice, de exemplu  triunghi, pătrat, dreptunghi.
5. Persoana care face testul ia multe lucruri de dimensiuni mici (cum ar fi un zar, o maşinuţă, un pieptene etc., vreo 6-7 obiecte) şi i le arată copilului pentru 2-3 secunde, apoi le acoperă cu ceva. Apoi extrage un obiect din mulţimea de obiecte, fără să vadă copilul  ce anume a luat, apoi le dezveleşte şi-l întreabă pe cel mic ce lipseşte.
6. Copilul va cânta un cântecel preferat.
7. Copilul trebuie să numere până la zece! (mulţi copii depăşesc cu mult această cifră, dar numai până la zece trebuie să ştie să numere).
8. Copilul trebuie să meargă pe o linie (puteţi încerca acasă cu o coardă mai lungă), apoi să sară într-un picior pe acea linie. (atenţie: unii copii au căzut testul pentru această probă!)
9. Copilul trebuie să unească între ele trei puncte desenate de examinator.
10. Copilul primeşte o foaie împărţită în patru, în prima căsuţă fiind deja un cerc. El trebuie să completeze un cap – cu ochi, nas, gură, urechi şi păr. În a doua căsuţă trebuie desenat un om, apoi o casă. După care copilul trebuie să taie foaia drept pe o linie.
11. Modelarea unei mingi şi a unui şarpe din plastilină.
12. Prezentarea a două imagini, de exemplu un peşte despre care i s-a spus că e slab şi celălalt este …”gras”, trebuia să zică copilul. La fel se procedează pentru a verifica dacă preşcolarul are noţiunile de mic-mare, plin-gol etc.
13. Profesoara repetă nişte cifre de ex. 5982 – spuse repede, în această ordine şi apoi îndeamnă copilul să repete cifrele întocmai (exerciţiu repetat cu numere diferite).
14. Copilul trebuie să bată cu palmele repetând sunetele ori ritmul evaluatorului (pornind de la sunete mai simple, de ex. bătut cu ambele palme în bancă de două ori, apoi din palme, apoi iar in bancă etc. – ultimele combinaţii sunt mai lungi şi complicate). Un copil care a făcut curs de muzică care include şi asemenea exerciţii face totul fără greşeală.
15. Copilului îi sunt arătate diferite imagini şi trebuie să povestească ce vede, să reconstituie povestea (cine sunt personajele, de pildă nepot-mamă-bunic etc., ce făceau, ce s-a întâmplat), dar să observe şi mici detalii.

În Germania au voie în clasa întâi doar copiii care trec testul la medic

In Germania, copiii de 6 ani, înscrişi pentru clasa I, sunt acceptaţi la şcoală doar în urma unui control medical, care include, pe lângă consultul corporal, şi câteva probe concrete care vizează motricitatea, capacitatea de înţelegere şi de concentrare. Cine nu trece testul, mai merge o dată în clasa pregătitoare pentru şcoală. Totuşi, astfel de cazuri nu se repetă prea des, iar atunci când se întâmplă, părinţii nu fac caz de acest lucru. Despre copilul care nu trece testul se spune că „nu este încă pregătit” să meargă mai departe, dar aceasta nu înseamnă că el are o problemă de nerezolvat.

Copiii sunt testaţi în Germania de câteva ori, până să ajungă în clasa I. Începând de la 3-4 ani, medicul pediatru le testează atât motricitatea, cât şi limbajul  şi inteligenţa (nivelul de înţelegere, stabilirea relaţiilor între obiecte etc.). De pildă, la testarea motricităţii, copiii sunt puşi să deseneze ceva (la 4-5 ani pot face triunghiuri, cercuri, pătrate), apoi să sară într-un picior, să stea când într-un picior, când în celălalt; să meargă pe o linie dreaptă etc.

La proba de testare a dezvoltării limbajului şi a nivelului de înţelegere, copiilor li se arată imagini şi sunt puşi să recunoască despre ceea ce este vorba în acestea. Începând de la 4-5 ani imaginile care li se prezintă sunt complexe. Copiii trebuie să spună ce acţiune se petrece în imagini sau în succesiunea de imagini, să povestească „tabloul” pe care îl au în faţă. În jurul vârstei de 5 ani, ei trebuie să pună în ordinea potrivită imaginile, după acţiunile pe care acestea le înfăţişează. De exemplu o familie iese din casă, merge în parc, face picnic, apoi se întoarce când soarele este la apus, pregătindu-se de culcare. Acestea sunt doar câteva dintre „probele” testului care însoţeşte intrarea într-un nou an de viaţă.

În funcţie de rezultatele testului, părinţii primesc anumite recomandări sau câteodată chiar trimiteri la logoped, gimnastică sau ergoterapie. Atunci când există recomandarea de la medic, casele de asigurare vor plăti pentru aceste activităţi.

Gradul de dezvoltare al copilului contează nu numai pentru admiterea în clasa I, ci şi pentru avansarea de la o grupă la alta, în cadrul grădiniţei. Educatoarele, de pildă, au în vedere avansarea copilului de la o grupă la alta de preşcolari nu doar în funcţie de vârstă, ci şi în funcţie de dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia. Pe scurt, pe parcursul dezvoltării sale preşcolare, copilul va merge mai departe doar atunci când „este pregătit” să facă faţă unor noi cerinţe, principiu care se aplică şi la admiterea în clasa I.

Medicină şcolară: cu cât sunt descoperite mai repede problemele copilului, cu atât ele se pot corecta mai uşor

Obişnuiţi deja cu această mentalitate, părinţii privesc testările periodice ca fiind necesare şi folositoare. De aceea, ei consideră că posibila amânare a şcolii nu este un capăt de ţară, pentru că atât medicii, cât şi educatorii sau profesorii încearcă să aleagă soluţia cea mai bună pentru fiecare copil. Eventualele ambiţii ale părinţilor supăraţi că odraslele lor nu fac deocamdată faţă exigenţelor clasei pregătitoare sau admiterii în clasa întâi nu contează, atâta vreme cât specialiştii se pronunţă cu imparţialitate şi cu bună credinţă în cazul tuturor copiilor.

De altfel, şi în scrisoarea pe care o primesc acasă părinţii copilului care urmează să meargă în clasa I este explicată importanţa verificării stadiului de dezvoltare al copilului, din punct de vedere fizic, motric şi al dezvoltării vorbirii. Prin scrisori părinţii sunt sfătuiţi să coopereze atât cu medicii care se ocupă cu aceste controale-teste, cât şi cu reprezentanţii şcolilor, motivaţia fiind de asemenea clar exprimată: „Cu cât sunt descoperite mai devreme problemele copiilor, cu atât acestea se pot corecta mai uşor!”

În plus, plicul de la medicul special desemnat pentru asemenea controale mai conţine şi un formular cu date referitoare la sănătatea copilului (care trebuie completat de părinte), precum şi adresa cabinetului, schiţa zonei (cum se ajunge la cabinetul respectiv), data şi ora la care copilul trebuie dus la test. Dacă programarea nu poate fi respectată, părinţii trebuie să sune la medic pentru a fixa un alt termen.

La termenul stabilit, trebuie prezentate: carnetul de vaccinuri, „caietul galben” de sănătate (unde sunt trecute toate datele despre copil, de la naştere, inclusiv rezultatele testelor din fiecare an) şi, dacă este cazul, reţeta de ochelari sau celelalte trimiteri medicale. Acestora li se adaugă formularul cu întrebări-standard: ce boli a avut copilul, dacă este sub tratament, dacă a fost în spital şi de ce, dacă a fost operat, dacă primeşte medicamente, dacă a avut nevoie de anumite terapii (sport medical, logopedie, ergoterapie) etc. De altfel, şi la vizita propriu-zisă la medic, părintele care însoţeşte copilul va povesti despre tot ceea ce ţine de sănătatea micuţului, despre dezvoltarea sa, timp în care copilul este pus să desfăşoare o activitate oarecare (de pildă să coloreze ceva).

În ce constă testul pentru aspiranţii la statutul de „şcolar”?

Controlul corporal: test de auz, de vedere, ascultarea inimii şi a plămânilor; copilul este cântărit, măsurat.

Părinţii cu care am stat de vorbă ne-au povestit că, atunci când este descoperită o problemă, cum ar fi cea de acuitate vizuală sau auditivă, medicul care face verificările prescrie trimiteri către medicii de specialitate. Dacă din caietul cu vaccinuri rezultă că medicul pediatru a uitat să facă vreun vaccin, va primi şi acesta o scrisoare în care este atenţionat că vaccinul trebuie făcut.

În cazul copiilor mai plinuţi (fără a fi graşi, şi care în România ar fi consideraţi doar „bine făcuţi”), medicul calculează indicele de greutate corporală şi scrie recomandări pentru medicul de familie, mergând pănă la a-i sugera să prescrie în cazul „grăsuţului” o consultaţie la nutriţionist. Desigur, situaţiile care pot apărea sunt diferite de la un copil la altul.

UN MODEL DE TEST PENTRU CLASA I

Exemple de probe:

1. Copilului îi este arătată o figură (un triunghi care are pe latura de jos „decupată” o uşă, deci un semicerc), pe care trebuie să o copieze întocmai;
2. Copilului îi este arătat un alt desen, de exemplu o săgeată care are la coada ei două V-uri, pe care trebuie să o reproducă;
3. Copilul îşi va scrie numele;
4. Test joc – găsirea unui figuri care lipseşte, dintr-un şir. Copilului îi este arătat un tren de marfă, o locomotivă cu vagoane deschise, care poartă diferite forme geometrice. Un vagon este liber. În el copilul trebuie să indice ce ar trebui să fie acolo, să aleagă o figură (ascunsă) din desen. Acest „joc” se repetă de 7 ori;
5. Ce imagine nu aparţine şirului? Copilului îi sunt prezentate, pe rând, şase şiruri de imagini, din care va alege imaginea care nu se potriveşte în şirul respectiv. Deşi jocul se repetă de şase ori, doar într-un singur caz va explica de ce anume nu se potriveşte imaginea aleasă în şirul respectiv. De exemplu, copilul arată că un ou nu are ce căuta într-un şir de alune de diferite tipuri. Copilul explică, de exemplu, că alunele cresc în copac, le mănâncă veveriţele, iar oul este făcut de găină.
6. Proba de orientare în spaţiu. Copilului îi sunt arătate nouă imagini şi trebuie să indice poziţia diverselor obiecte (se verifică cunoaşterea noţiunilor de „în”, „lângă”, „în spate”, „în faţă”, „deasupra” etc.). De exemplu, în cazul testului de care dispunem noi: „pisica stă sub scaun”, „mărul este sub masă”, „mingea se află lângă poartă”, „zarul este în trompetă”, „broasca sare peste gard”, „prinţesa se află în (tractor) maşină”, „crocodilul stă întins între palmieri”, „zmeul se află în spatele copacului”, „zmeul este în faţa copacului”.
7. Copilului i se dă un cuvânt, asociat cu imaginea corespunzătoare, şi trebuie să spună care este pluralul acelui cuvânt, de exemplu „o banană/două banane”. Proba se repetă pentru circa opt cuvinte.
8. Copilul trebuie să repete după medic nişte sunete, „cuvinte care nu există”. De exemplu: la-ma-lo, ne-ta-por, me-zu-ra-tis, ti-lu-ma, ku-bi-ma-lo, an-gi-tam.
9. Copilului îi sunt arătate imagini, trebuie să spună ceea ce vede în ele (aproximativ 16 imagini).
10. Proba de sport. Copilul stă pe un covoraş care are o dungă groasă pe mijloc. Trebuie să sară lateral dintr-o parte în alta, fără să calce linia şi cât de repede poate, până aude ”Stop”. În tot acest timp medicul cronometrează, pentru a vedea dacă sunt respectate baremele.

Toţi copiii de 6 ani pe care i-am întrebat cum a fost la testul pe care l-au susţinut recent ne-au mărturisit că „foarte uşor”. Acest test vă ajută să vă faceţi o idee despre ceea ce înseamnă controlul respectiv în Germania.

Ce facem cu copilul în vacanţă, dacă nu avem bonă?

 „Spielhäuser”- soluţia perfectă în Germania.

Sunteţi părinţii unor şcolari mici şi vă apucă disperarea atunci când vine vacanţa şi nu aveţi unde să-i lăsaţi? Pentru rezolvarea acestei probleme care vă dă bătăi de cap îngrozitoare şi vă poate perturba programul de muncă sau de studiu, Romaningermania.ro vă oferă o soluţie prea puţin cunoscută de cei care locuiesc de puţin timp în Germania: „Spielhäuser”, casele de joacă. Preţurile sunt derizorii iar copiii vor avea parte de un program organizat. În aceste „case de joacă” există activităţi pentru şcolari nu numai în vacanţe, ci şi în timpul şcolii. Aici, cei mici pot primi ajutor la lecţii şi pot face cursuri de desen, de cele mai multe ori gratuit.

Vacanţa de primăvară se apropie cu paşi repezi şi, pe măsură ce zilele trec, se intensifică şi disperarea părinţilor români care îşi cresc copiii fără bone în Germania şi care nu ştiu cum, avându-l pe cel mic în preajmă 24 de ore din 24, vor mai merge la serviciu, la facultate, la stagiu, la cursuri de limbă sau de integrare etc. Găsirea unei bone pentru 2 săptămâni este o misiune aproape imposibilă, în condiţiile în care majoritatea „mamelor de împrumut” (Tagesmutter) au tocmai în această perioadă concediu. Deşi situaţia poate părea fără ieşire, soluţii există. Romaningermania.ro vă prezintă câteva dintre ele.

„Palatul copiilor” în variantă germană

Soluţia „Spielhäuser”. Aceste case de joacă uriaşe sunt un fel de „palat al copiilor” de la noi, amplasat în fiecare cartier. Aici, copiii pot veni să se joace de luni până vineri. Pentru ei se organizează cursuri gratuite (sau la preţuri absolut simbolice) şi tot felul de serbări.

În vacanţe puteţi aduce copilul zilnic la casa de joacă, încă de la 9,00 dimineaţa, urmând să-l luaţi la 16,00, cu excepţia zilei de vineri, când programul este doar până la prânz.

Dacă vreţi să găsiţi astfel de locuri care vă scapă de griji în apropierea casei dumneavoastră, puteţi căuta pe google.de după cuvântul cheie „Spielhäuser” şi după oraşul/cartierul în care locuiţi. Trebuie să aveţi răbdare să citiţi rezultatele, întrucât veţi fi bombardat cu oferte de la toate casele de joacă din oraş, cu prospecte ale celor mai noi jucării aduse în aceste onorabile stabilimente, cu oferte de concedii în ţări exotice şi cu multe alte lucruri cu privire la copiii&vacanţe care nu au legătură cu ceea ce căutaţi dumneavoastră.

Program de vacanţă:  simplu şi ieftin

Înscrierea copilului pentru perioada vacanţei într-o asemenea instituţie este incredibil de simplă, aici birocraţia germană pare că nu funcţionează. Dai doar un telefon să te interesezi dacă există locuri libere. Dacă există, copilul tău va fi trecut imediat pe listă, după care stabileşti un „Termin”, pentru a trece să plăteşti taxa. Este bine ca telefonul să fie dat totuşi cu câteva săptămâni înaintea vacanţelor, pentru ca locurile să nu se ocupe, iar copilul dumneavoastră să fie lăsat pe dinafară.

Surpriza vine atunci când descoperi că, pentru două săptămâni şi cu masa de prânz inclusă, trebuie să plăteşti pentru un copil o sumă modică de 20 de euro (echivalentă, dacă vreţi, cu cea percepută de grădiniţele de stat din România). În aceşti bani intră şi un program variat de vacanţă, care vă va fi prezentat detaliat, pe zile, încă de la înscriere.  Atunci când vă duceţi copilul la aceeaşi „casă de joacă” unde sunt înscrişi şi alţi colegi de-ai lui, buna dispoziţie a micuţilor este asigurată!

O soluţie prea puţin băgată în seamă de străini

Când trăieşti în Germania, imposibil să nu auzi măcar o dată despre activitatea vreunei case de joacă din cartierul tău, chiar şi numai pentru faptul că organizează cu mare fast sărbătoarea venirii verii, numită „Sommerfest”.

În plus, publicitate pentru „Spielhäuser” se face peste tot, atât în instituţiile care au legătură cu creşterea şi educarea copiilor, cât şi la târgurile sau la concursurile pentru cei mici.

Prospectele distribuite de „Spielhäuser” arată că acestea desfăşoară activităţi diverse, mulţumind deopotrivă copiii şi părinţii, la preţuri de zece ori mai mici comparativ cu alte activităţi şi cursuri „private”.

Dacă germanii îşi lasă din obişnuinţă copiii la „Spielhäuser”, apreciind programele care se desfăşoară acolo, preţurile reduse etc., străinii nu au acest obicei, poate şi pentru faptul că nu cunosc serviciile oferite de casele de joacă, atât în timpul şcolii (copilul se poate juca acolo şi după amiaza, când vremea este proastă), cât şi pe perioada vacanţelor. Mai mult, părinţii germani sunt obişnuiţi ai caselor de joacă deoarece ei înşişi au petrecut acolo clipe minunate, când erau mici (cele mai multe „Spielhäuser” datează de la jumătatea secolului trecut).

Unii copii pot rămâne la internatul şcolii („Hort”) şi în vacanţă, programul fiind de 8 ore pe zi. 

În concluzie, casa de joacă din cartier poate fi o soluţie bună pentru cei cu posibilităţi materiale reduse, precum şi pentru mamele românce venite în Germania şi care se plâng că nu au cu cine să comunice, iar copiii lor nu găsesc tovarăşi de joacă. Pentru copiii români care îşi fac mai greu prieteni, asemenea programe sunt excelente: comunică cu covârstnicii, fac sport, se distrează, desenează, dansează etc. De asemenea, la sala de joacă părinţii sunt întotdeauna bucuroşi să discute între ei despre creşterea copiilor.

„Spielhäuser” există în Hamburg de 60 de ani

Majoritatea caselor de joacă din Hamburg sunt mai bătrâne decât părinţii copiilor aduşi să se joace acum în ele. „Spielhäuser” există în Hamburg de aproape 60 de ani. Numărul lor este acum de aproximativ 40, din care 30 aparţin de autorităţile locale, celelalte fiind sponsorizate de unele asociaţii.

Activităţile organizate aici se adresează copiilor de la 3 la 14 ani, iar programele diferă pentru fiecare categorie de vârstă. În cele mai multe cazuri, vizitele sunt gratuite, înscrierile sunt doar rareori necesare, iar programul este stabilit pe zile, de exemplu luni – muzică, marţi – desen etc. Chiar şi atunci când activităţile nu sunt gratuite – cum ar fi organizarea mesei de prânz şi a ajutorului la lecţii oferit şcolarilor (care există însă doar în unele „Spielhäuser”) – sumele sunt modice, în jur de 1,50 euro pe zi pentru un copil.

Lista caselor de joacă din Hamburg, pe cartiere, o puteţi avea făcând click aici.  Accesând informaţiile fiecărei case în parte, puteţi afla toate detaliile, de la programul organizat, pe zile şi ore, şi până la cine poate participa la activităţile prezentate. Alte case de joacă în: München, Berlin, Kassel, Bad Vilbel.

Vacanţă în muzee şi la ferme

În Germania există şi programe de vacanţă pentru şcolari mai scumpe sau chiar exclusiviste. Unele sunt organizate de muzee, altele de fermele care oferă inclusiv cursuri de echitaţie. Detalii găsiţi în prospecte afişate la instituţiile de stat care au legătură cu activitatea copiilor. Pentru aceste forme de petrecere a timpului liber, înscrierea se face cu multe săptămâni sau chiar cu luni înainte. Costurile depăşesc 100-200 de euro pe săptămână; de regulă, în aceste programe sunt primiţi copiii care au cel puţin 7 ani împliniţi.