Locuinta

LOCUINŢA

Cum să închiriezi o locuinţă în Germania?

Mai mult de jumătate dintre nemţi şi marea majoritate a emigranţilor stau cu chirie iar locuinţele de închiriat în Germania sunt tot mai greu de găsit. Profitând de faptul că solicitările de închiriere sunt atât de mari (la fiecare anunţ răspund câteva zeci de solicitanţi), proprietarii au posibilitatea să aleagă pe cine vor. De regulă, ei preferă chiriaşii cu servicii stabile, cu salarii mari şi, mai nou, fără datorii la bănci. 

Pe un apartament de bloc confort 1 scos la închiriere se "bat" zeci de chiriaşi

Motivul este foarte simplu: dacă chiriaşii nu plătesc, proprietarul nu-i poate alunga pe stradă. El îşi va putea elibera locuinţa abia după un an-doi de procese (legat de funcţionarea justiţiei, este bine de ştiut că şi în Germania, ca şi în România, procesele durează prea mult).

Doar „cooperativele” (Genossenschaft) ar putea fi o soluţie convenabilă pentru a găsi o locuinţă cu chirie, însă trebuie să deveniţi membru al acestora, plătind câteva mii de euro. Dată fiind această situaţie, dacă doriţi să veniţi la lucru sau la studii în Germania, este recomandabil să aveţi dinainte identificată o posibilitate de cazare.

Chiriaşii cu bani au întâietate

În Germania este greu să închiriaţi o locuinţă dacă nu aveţi un salariu bun, fiindcă cererea este foarte mare iar proprietarii pot să aleagă dintre zecile de solicitanţi. Mai mult, pentru garanţia cerută de proprietar – Kaution (2-3 chirii) şi pentru Makler (intermediarul), care primeşte până la două chirii şi jumătate(Courtaje, Provision) –  trebuie să aveţi puse deoparte câteva mii de euro. La aceste cheltuieli iniţiale se adaugă cele necesare pentru firma de transport care vă mută lucrurile dintr-un loc în altul şi care pot fi de la câteva sute de euro, până la mii de euro (suma creşte dacă vă mutaţi în alt oraş).

Dacă sunteţi acceptat de proprietar, biruindu-vă „contracandidaţii” la bonitate şi, de ce nu –  la seriozitatea afişată –  aveţi grijă ce semnaţi! Fiţi foarte atenţi la detaliile contractului şi asiguraţi-vă că aţi înţeles totul foarte bine.

Găsiţi-vă acoperişul înainte de toate

Românii veniţi la muncă în Germania trebuie să aibă asigurată cazarea când ajung aici, deoarece fără job nu au nici o şansă la închirierea unei locuinţe. Singura şansă de a nu rămâne pe stradă sau în gări este aceea de a avea rude sau prieteni în Germania, dispuşi să vă găzduiască până la angajare sau de a găsi o cameră într-un apartament închiriat deja de altcineva (aveţi şanse doar împărţind costurile, însă subînchirierea este ilegală). Situaţia se schimbă, dacă formalităţile pentru perfectarea contractului de muncă încep în România, iar când ajungeţi aici sunteţi deja salariat.

Înainte de a veni în Germania la muncă, asiguraţi-vă deci că puteţi avea un acoperiş deasupra capului. În caz contrar, soluţiile vor fi mai scumpe: hotelul (dar luaţi în calcul faptul că cele mai ieftine sunt de 50 de euro pe noapte, în oraşele mari) sau agenţiile de cazare. Acestea din urmă ar putea reprezenta o soluţie pe termen scurt dacă dispuneţi de ceva bani (vă cazează în locuinţe mobilate, pe o perioadă determinată, garanţia cerută este o sumă cât chiria pe una-trei luni, dar bineînţeles plătiţi un comision acestor agenţii). Mai multe detalii găsiţi pe Mitwohnzentrale.

O soluţie mai convenabilă ar fi să căutaţi, cu ajutorul anunţurilor , români care locuiesc deja în Germania şi ar fi dispuşi să vă ofere o cameră pe timp limitat, cu împărţirea costurilor. Dar nu peste tot este posibil, mai ales dacă e vorba să  fie cazată toată familia dumneavoastră, în cazul în care veniţi aici însoţit de familie.

Dacă însă este vorba de o singură persoană, în mod normal proprietarul gazdei dumneavoastră nu poate avea obiecţii. Legal, chiriaşul poate în orice moment să-şi aducă prietena sau prietenul acasă.

Cei care ştiu germană foarte bine pot căuta pe internet anunţuri prin care tineri sau persoane fără mulţi bani îşi caută pe cineva pentru închirierea locuinţei şi împărţirea costurilor. În acest caz cuvântul-cheie pentru căutarea anunţurilor nu va mai fi „Wohnung”, ci „Zimmer”.

Dreptul de şedere, numai pentru cei cu locuinţă

Găsirea unei locuinţe trebuie urmată de declararea domiciliului, la autorităţile competente, la o anumită adresă. Satisfacerea acestor condiţii este un pas indispensabil obţinerii dreptului de şedere. Unii dintre dumneavoastră (îndeosebi partenerii de viaţă ai salariatului român angajat în Germania) veţi putea obţine dreptul de muncă după obţinerea dreptului de şedere. Această situaţie este valabilă, bineînţeles, până la 1 ianuarie 2014, când piaţa germană a forţei de muncă se va deschide şi pentru români. Însă acum, practic este un cerc vicios: fără locuinţă închiriată nu obţineţi drept de şedere şi deci nici drept de muncă. Iar proprietarii nu vă închiriază, aşa cum am arătat, decât dacă le puteţi demonstra că aveţi un venit consistent.

Este, dacă vreţi aproape la fel ca în povestea buletinului de Bucureşti, atât de necesar pe timpul lui Ceauşescu pentru a te angaja în Capitala României. Însă, adeseori, numai lucrând în Bucureşti înainte de a avea buletin puteai sparge cercul vicios, găsind pe cineva care să te ia în spaţiu sau un bucureştean cu care să te căsătoreşti, obţinând astfel mult visatul buletin.

Dacă găsiţi pe cineva să vă ia în spaţiu (un proprietar sau un chiriaş care are contractul pe numele său şi care declară în faţa autorităţilor că locuiţi la el), situaţia este rezolvată şi în cazul dumneavoastră, şi totul decurge mai departe în modul prezentat mai jos.

 Desigur, dacă doriţi să vă mutaţi în Germania şi sunteţi siguri că vă veţi integra aici, o soluţie care v-ar uşura mult viaţa ar fi cumpărarea unei case. Trebuie să ştiţi că preţurile imobilelor sunt comparabile cu cele din România (acum sunt mai mari în Germania, din cauza comprimării pieţei româneşti) şi că apartamentele de bloc sunt exact la fel, ba chiar mai mici decât cele din clădirile ridicate de fostul dictator român. Faptul că în Germania apartamentele din condominiile obişnuite ar fi „occidentale” sau „gulliveriene”, adică de sute de metri pătraţi, aşa cum se crede în România, este doar un mit.

Actele necesare la declararea domiciliului

Declararea domiciliului este obligatorie. Aceasta se face la autorităţile locale (Einwohnermeldeamt bzw. Bürgerbüro, echivalentul german al Biroului de evidenţă a populaţiei), fiind necesare: actul de identitate (carte de identitate ori paşaportul); formularul primit de la instituţia cu pricina (Meldeformular des Einwohnermeldeamts); actele de identitate ale copiilor, dacă este cazul, precum şi contractele de închiriere sau de cumpărare a locuinţei. În cazul în care stabilirea în Germania se produce prin căsătorie, este necesar şi certificatul de căsătorie. Detalii găsiţi pe Medelbox.de.

Documentul primit –  Meldebestätigung –  care atestă domiciliul dumneavoastră, vă va fi necesar peste tot (împreună cu paşaportul). Nu doar pentru obţinerea dreptului (nelimitat) de şedere, ci absolut peste tot, inclusiv la înscrierea copiilor la grădiniţă sau la şcoală. Fără această dovadă a domiciliului nu vă puteţi înscrie nici măcar la bibliotecă.

Coadă de zeci de persoane la vizionarea unei locuinţe

Locuinţele de pe piaţa privată (în care stau doar câteva familii şi sunt mai liniştite) reprezintă un lux şi pentru multe familii germane, care nu-şi permit să închirieze în aceste condominii şi mai ales să ţină pasul cu pretenţiile proprietarilor care găsesc mereu ceva de renovat şi modernizat (chiriaşul plăteşte 11% din costul modernizărilor, dacă acestea au scopul declarat de a-i ameliora viaţa sau de a-i reduce consumul de utilităţi).

De altfel, este şi destul de greu să fii ales (selecţionat) pentru o astfel de locuinţă liniştită. Mai întâi trebuie să completaţi un formular care conţine date despre job-ul dumneavoastră. În formular trebuie să precizaţi dacă aveţi sau nu cetăţenie germană (ori drept de şedere pe viaţă, drept limitat de şedere etc.).

Pentru astfel de case, chiria ajunge la mii de euro pe lună

Condiţie nouă: la închirierea unei locuinţe în Germania vă este necesară şi o dovadă care să ateste că nu aţi avut datorii la bănci. Documentul îi “vorbeşte” proprietarului despre solvabilitatea dumneavoastră.Întocmirea “documentului de bonitate” este în sarcina firmelor imobiliare specializate, dar se emite la cererea şi pe cheltuiala aspirantului la locuinţă. Costă cam 15 euro.

De regulă, pentru tinerii studenţi responsabilitatea plăţii chiriei revine în cele din urmă părinţilor, care sunt un fel de „giranţi”. Aceştia se angajează că vor acoperi cheltuielile dacă tinerii nu mai pot achita chiria, ca măsură de siguranţă pentru proprietar.

Românilor li s-ar putea părea uluitor modul în care funcţionează lucrurile pe piaţa imobiliară germană, însă şi în ţară lucrurile au tendinţa de a evolua exact în aceeaşi direcţie.

Astfel, pentru fiecare anunţ de închiriere al unei locuinţe germane, la vizionare se prezintă zeci de persoane, care se aliniază frumos în faţa casei, la ora fixată de Makler (intermediarul care se ocupă de închirierea locuinţei).

Mulţi se îmbracă frumos şi vor să facă impresie bună proprietarului şi agentului imobiliar, dar cea mai grăitoare este adeverinţa lor de venit pe care, dacă n-o au, degeaba stau cuminţi şi parfumaţi la coadă.

În locuinţa destinată închirierii se intră pe grupuri, organizat, de regulă în ordinea venirii. În zonele mai bune, care sunt şi cele mai căutate, vizionarea poate dura şi două ore, până reuşesc toate persoanele să intre în casă şi să ceară informaţii.

Uneori, la vizionare participă şi fostul chiriaş care încearcă să convingă potenţialii clienţi să-i cumpere aparatura şi mobila scumpă din bucătărie sau să preia, la un preţ modic, alte îmbunătăţiri făcute în casă, pentru care nu primeşte nici un euro de la proprietar. În Germania, locuinţa trebuie lăsată exact aşa cum a fost la preluare. Drept urmare, cei care fac investiţii vor suporta pierderile.

Cooperativele (Genossenschaft): locuinţe cu chirie pe viaţă

În afară de închirierea unor locuinţe de la proprietari persoane fizice, în Germania există şi posibilitatea de a accede la o locuinţă cu chirie pe viaţă. Există persoane juridice specializate care deţin sute sau chiar zeci de mii de locuinţe pentru închiriere.

Mai precis, aşa-numitele „cooperative” (persoane juridice) – Genossenschaft (fie că este vorba de  „Wohnungsbaugenossenschaft”, „Baugenossenschaft”, „Wohnungsgenossenschaft” sau „Bauverein”) au drept ţel declarat să le asigure membrilor lor locuinţe avantajoase.

În Germania există, de pildă, peste 2.000 de „Baugenossenschaften”, care au peste trei milioane de membri şi asigură 2 milioane de locuinţe (aici găsiţi detalii detalii despre Baugenossenschaften Hamburg).

Dacă doriţi să deveniţi membrul al unei asemenea cooperative, trebuie să plătiţi câteva mii de euro. Avantajul este că, în calitate de membru al cooperativei imobiliare, aveţi dreptul de a sta pe viaţă într-una dintre locuinţele acesteia, cu o chirie puţin sub preţul pieţei. Acest drept se poate transfera şi copiilor (le poate rămâne lor locuinţa închiriată).

Dacă deveniţi membru în cooperativă, puteţi locui toată viaţa într-un astfel de apartament, cu chirie mică

Piaţa imobiliară este bine reglementată

În Germania există legi clare care definesc drepturile şi obligaţiile atât ale proprietarilor, cât şi ale chiriaşilor. Dintre acestea, remarcăm faptul că proprietarul nu-i poate spune chiriaşului să plece de pe o zi pe alta (când nu există motive serioase, dar şi dacă există astfel de motive, procesele durează chiar şi un an-doi), ci trebuie să-l anunţe cu un an înainte. Doar când proprietarul are spaţii închiriate la firme, poate să scape mai repede de ele.

De partea cealaltă, nici chiriaşul nu poate să se mute fără a anunţa proprietarul în scris, cu trei luni înainte. Oricum, pentru chiriaşul care se mută în altă parte există costuri suplimentare importante. Deoarece găsirea unei noi locuinţe în intervalul de trei luni este dificilă (locuinţele libere aflate pe piaţă au o dată la care pot fi ocupate iar proprietarul care le închiriază va prefera pe cel care le poate ocupa imediat, pentru a nu pierde bani), cel care se mută cu chirie în altă parte va trebui să plătească cel puţin o lună ambele apartamente.

Un articol de ''Gabriela Palade''

ENERGIE ELECTRICĂ, APĂ, GAZ
De regulă, pentru urmărirea consumului la energie, apă si gaz există, în fiecare locuinţă, instalate contoare. La sfârsitul anului se citesc aceste contoare si se face echivalarea costurilor (cât s-a plătit în decursul anului si cât s-a consumat). În cazul în care aţi plătit mai mult si aţi consumat mai puţin, vi se vor returna banii, iar în cazul invers va trebui să platiţi diferenţa.
Toţi locuitorii sunt obligaţi în momentul în care se mută în locuinţă nouă să se înscrie la Stadtwerke, la biroul de relaţii cu publicul, sau direct pe pagina de internet de exemplu : www.stadtwerke-landshut.de.
Pentru aceasta aveţi nevoie de următoarele:

• Adeverinţă care să ateste domociliul în orasul in care locuiti.
• Să declaraţi indicii de consum de pe contoarele de electricitate, apă si gaz
• Numărul de cont, pentru cazul în care doriţi să se facă plata automat din contul dumneavoastră.

ÎNCĂLZIREA
Costurile de încălzire diferă în funcţie de consum. De aceea, pe corpurile de încălzire din fiecare locuinţă sunt fixate instrumente care măsoară consumul individual. În cazul în care plecaţi de acasă pentru o perioadă mai indelungată nu aveţi voie să opriţi corpurile de încălzire de tot, în vederea economisirii, deoarece pot apărea avarii provocate de îngheţ.

RADIO SI TELEVIZIUNE
Pentru radio si televiziune se plăteste abonament la "GEZ". Formulare de înscriere se găsesc la sediile băncilor, sau puteţi să vă înscrieţi online pe pagina de internet www.gez.de.
În cazul în care locuinţa nu este prevăzută cu televiziune prin cablu trebuie să vă adresaţi unui furnizor.
somerii, persoanele cu handicap grav, persoanele care primesc ajutor social, cei care au venituri mici, scolarii, studenţii si pensionarii pot face cerére ca să fie scutiţi de plata taxelor pentru radio si televiziune. Formulare găsiţi la "Sozialamt". Acestea trebuie completate si trimise la GEZ.

GUNOIUL
În Germania, gunoiul nu se arunca întrun singur loc, ci trebuie împărţit pe categori si anume: hârtie, sticlă, ambalaje, resturi de mâncare si resturi menajere.
Resturile menajere se arunca în pubelele de culoare gri si sunt ridicate la fiecare 2 săptămâni. Ambalajele se aruncă în sacii galbeni, pe care îi puteţi procura gratis de la "Bürgerbüro" sau "Rathaus", si se ridică la fiecare 3 săptămâni.
Hârtia, cartoanele si sticla se aruncă în containere special amenajate.
Pentru obiectele de dimensiuni mari pe care doriţi să le aruncaţi, cum ar fi mobila, sau obiecte care pot fi daunătoare mediului înconjurător (frigider, congelator), există un centru de colectare, "WEZ" (Wertstoff-und Entsorgungszentrum).
Bateriile, deasemenea considerate dăunătoare pentru mediul înconjurător, pot fi aruncate în locurile special amenajate din supermarketuri si magazinele de electronice.
În cazul în care aveţi o cantitate mai mare de lucruri care nu vă mai sunt trebuincioase, puteţi stabili o dată la WEZ pentru ridicarea acestora.
Hainele si pantofii vechi pot fi aruncate în containerele speciale pe care le găsiţi în diferite locuri din oras, sau le puteţi dona la Crucea Rosie si alte organizaţii de întrajutorare. Mai multe despre aceasta tema puteţi afla din revista "Umweltfiebel", pe care o primiţi în fiecare an în cutia postală. Există o variantă a revistei si în limba turcă.

Schimbarea domiciliului

• Anunţaţi la Bürgerbüro (vă prezentaţi personal cu pasaportul, sau cartea de identitate si cu noul contract de închiriere).
• Citiţi contoarele de electricitate, gaz, apă si comunicaţi la Stadtwerke.
• Înscrieţi radioul si televizorul la GEZ.
• Încheiaţi asigurare pentru locuinţă.
• Comunicaţi noua adresă la bancă, agenţia de asigurări, Arbeitsamt si autorităţile orăsenesti.
• Deasemenea puteţi încheia cu posta o înţelegere prin care toată corespondenţa primită vă este trimisă automat la noua adresă "Nachsendeantrag".