Noutati

Începând cu 26 iunie 2012, copiii cu cetăţenie germană trecuţi în paşapoartele părinţilor nu vor mai putea părăsi Germania. De la această dată, ei trebuie să aibă propriul document de călătorie.

Pentru cetăţenii altor ţări, care părăsesc Germania împreună cu copiii lor (fără cetăţenie germană), măsura nu se aplică. De pildă, copiii având cetăţenia română pot călători dacă sunt trecuţi în paşapoartele mai vechi ale părinţilor (până la expirarea documentelor, după care li se eliberează propriul paşaport).

Reprezentanţii Ministerului german de Interne recomandă ca părintele român ce părăseşte Germania cu copilul de naţionalitate germană să aibă şi acordul scris al celuilalt părinte, „pentru siguranţă”.

Această hotărâre a Ministerului german de Interne se aplică tuturor copiilor având cetăţenie germană, inclusiv nou-născuţilor. Măsura, care a fost luată pentru alinierea la reglementările europene, a fost anunţată şi în presa germană. Exact la timp pentru a fi gata paşapoartele celor care doresc să plece în vacanţă, având în vedere că eliberarea cărţii de identitate sau a unui paşaport durează 2-3 săptămâni, în timp ce pentru copii documentul (Kinderreisepass) poate fi eliberat în 2 zile. Copiii de naţionalitate germană care au deja paşaport separat pot folosi acest document pentru a ieşi din ţară, de la data de 26 iunie, cu condiţia ca paşaportul să fie în termen de valabilitate.

13 de euro – taxa pentru un paşaport de copil, 37,5 de euro – paşaportul unui bebeluş 

Pentru obţinerea unui paşaport pentru copil (Kinderreisepass), document pentru cei de până la 12 ani,  taxa este de 13 euro. Paşapoartele pentru copii, emise pe 6 ani, pot fi prelungite pe 6 ani, deci până la împlinirea vârstei de 12 ani de către copil, cu achitarea unei taxe de 6 euro. Între timp, dacă fizionomia copilului se schimbă, este posibil ca în paşaportul valabil să fie lipită o poză actuală; pentru acest serviciu părinţii trebuie să plătească încă 6  euro. Pentru copiii care au împlinit 13 ani poate fi solicitată eliberarea cărţii de indentitate cu care pot călători. Aceasta costă 22,80 euro şi este valabilă tot 6 ani.

Pentru un bebeluş de naţionalitate germană, eliberarea unui paşaport costă mai mult: 37,50 euro. Documentul este valabil timp de 6 ani. Consimţământul ambilor părinţi (care au custodie) se impune pentru eliberarea documentelor menţionate mai sus (aceste informaţii au fost publicate în presa germană).

Copilul cu un părinte german are cetăţenie germană de la naştere

Pentru românii stabiliţi în Germania, noile prevederi sunt de interes doar în cazul în care ei şi-au luat cetăţenia germană sau dacă au un copil cu cetăţenie germană. De altfel, copiii cu un părinte german au cetăţenia germană încă de la naştere. Pentru familiile stabilite în Germania, copiii pot dobândi cetăţenia germană după ce unul dintre părinţii lor a dobândit-o (mai multe date despre obţinerea cetăţeniei germane puteţi găsi aici).

Măsurile aplicate din această lună sunt importante şi pentru majoritatea românilor care a primit în ultimii ani cetăţenie germană, mai precis pentru cei cu copii. Chiar dacă unii dintre aceştia şi-au păstrat şi cetăţenia română (dubla cetăţenie fiind acum permisă în Germania), cel mai probabil mulţi dintre ei au pentru copii doar documente germane (care sunt mult mai uşor de obţinut decât documentele româneşti).

Altfel, pentru familiile cu cetăţenie română care trăiesc în Germania nu se schimbă nimic; acestora li se aplică prevederile valabile cetăţenilor români, şi anume: „Copiilor li se eliberează paşapoarte individuale. Cei care sunt trecuţi însă în paşapoartele părinţilor merg în continuare, până la expirarea documentelor”, după cum am aflat de la Serviciul de Paşapoarte Bucureşti.

Acordul scris al părintelui german

Ministerului german de Interne recomandă însă ca părintele român care părăseşte Germania cu copilul de naţionalitate germană să aibă şi acordul scris al celuilalt părinte (neamţ). Este doar cu titlul de recomandare, fiind vorba doar de o hârtie scrisă de mână (şi NU o declaraţie oficială), în care părintele de naţionalitate germană trebuie să se declare de acord („einverstanden”) cu această călătorie. „Aşa este mai sigur”, a motivat oficialul Ministerului german de Interne. Deşi toţi românii pe care i-am întrebat şi care s-au aflat într-o asemenea situaţie nu au avut nevoie până acum de un astfel de acord scris, recomandările oficialilor germani este bine să fie respectate.

În Germania au voie în clasa întâi doar copiii care trec testul la medic

In Germania, copiii de 6 ani, înscrişi pentru clasa I, sunt acceptaţi la şcoală doar în urma unui control medical, care include, pe lângă consultul corporal, şi câteva probe concrete care vizează motricitatea, capacitatea de înţelegere şi de concentrare. Cine nu trece testul, mai merge o dată în clasa pregătitoare pentru şcoală. Totuşi, astfel de cazuri nu se repetă prea des, iar atunci când se întâmplă, părinţii nu fac caz de acest lucru. Despre copilul care nu trece testul se spune că „nu este încă pregătit” să meargă mai departe, dar aceasta nu înseamnă că el are o problemă de nerezolvat.

Copiii sunt testaţi în Germania de câteva ori, până să ajungă în clasa I. Începând de la 3-4 ani, medicul pediatru le testează atât motricitatea, cât şi limbajul  şi inteligenţa (nivelul de înţelegere, stabilirea relaţiilor între obiecte etc.). De pildă, la testarea motricităţii, copiii sunt puşi să deseneze ceva (la 4-5 ani pot face triunghiuri, cercuri, pătrate), apoi să sară într-un picior, să stea când într-un picior, când în celălalt; să meargă pe o linie dreaptă etc.

La proba de testare a dezvoltării limbajului şi a nivelului de înţelegere, copiilor li se arată imagini şi sunt puşi să recunoască despre ceea ce este vorba în acestea. Începând de la 4-5 ani imaginile care li se prezintă sunt complexe. Copiii trebuie să spună ce acţiune se petrece în imagini sau în succesiunea de imagini, să povestească „tabloul” pe care îl au în faţă. În jurul vârstei de 5 ani, ei trebuie să pună în ordinea potrivită imaginile, după acţiunile pe care acestea le înfăţişează. De exemplu o familie iese din casă, merge în parc, face picnic, apoi se întoarce când soarele este la apus, pregătindu-se de culcare. Acestea sunt doar câteva dintre „probele” testului care însoţeşte intrarea într-un nou an de viaţă.

În funcţie de rezultatele testului, părinţii primesc anumite recomandări sau câteodată chiar trimiteri la logoped, gimnastică sau ergoterapie. Atunci când există recomandarea de la medic, casele de asigurare vor plăti pentru aceste activităţi.

Gradul de dezvoltare al copilului contează nu numai pentru admiterea în clasa I, ci şi pentru avansarea de la o grupă la alta, în cadrul grădiniţei. Educatoarele, de pildă, au în vedere avansarea copilului de la o grupă la alta de preşcolari nu doar în funcţie de vârstă, ci şi în funcţie de dezvoltarea intelectuală şi emoţională a acestuia. Pe scurt, pe parcursul dezvoltării sale preşcolare, copilul va merge mai departe doar atunci când „este pregătit” să facă faţă unor noi cerinţe, principiu care se aplică şi la admiterea în clasa I.

Medicină şcolară: cu cât sunt descoperite mai repede problemele copilului, cu atât ele se pot corecta mai uşor

Obişnuiţi deja cu această mentalitate, părinţii privesc testările periodice ca fiind necesare şi folositoare. De aceea, ei consideră că posibila amânare a şcolii nu este un capăt de ţară, pentru că atât medicii, cât şi educatorii sau profesorii încearcă să aleagă soluţia cea mai bună pentru fiecare copil. Eventualele ambiţii ale părinţilor supăraţi că odraslele lor nu fac deocamdată faţă exigenţelor clasei pregătitoare sau admiterii în clasa întâi nu contează, atâta vreme cât specialiştii se pronunţă cu imparţialitate şi cu bună credinţă în cazul tuturor copiilor.

De altfel, şi în scrisoarea pe care o primesc acasă părinţii copilului care urmează să meargă în clasa I este explicată importanţa verificării stadiului de dezvoltare al copilului, din punct de vedere fizic, motric şi al dezvoltării vorbirii. Prin scrisori părinţii sunt sfătuiţi să coopereze atât cu medicii care se ocupă cu aceste controale-teste, cât şi cu reprezentanţii şcolilor, motivaţia fiind de asemenea clar exprimată: „Cu cât sunt descoperite mai devreme problemele copiilor, cu atât acestea se pot corecta mai uşor!”

În plus, plicul de la medicul special desemnat pentru asemenea controale mai conţine şi un formular cu date referitoare la sănătatea copilului (care trebuie completat de părinte), precum şi adresa cabinetului, schiţa zonei (cum se ajunge la cabinetul respectiv), data şi ora la care copilul trebuie dus la test. Dacă programarea nu poate fi respectată, părinţii trebuie să sune la medic pentru a fixa un alt termen.

La termenul stabilit, trebuie prezentate: carnetul de vaccinuri, „caietul galben” de sănătate (unde sunt trecute toate datele despre copil, de la naştere, inclusiv rezultatele testelor din fiecare an) şi, dacă este cazul, reţeta de ochelari sau celelalte trimiteri medicale. Acestora li se adaugă formularul cu întrebări-standard: ce boli a avut copilul, dacă este sub tratament, dacă a fost în spital şi de ce, dacă a fost operat, dacă primeşte medicamente, dacă a avut nevoie de anumite terapii (sport medical, logopedie, ergoterapie) etc. De altfel, şi la vizita propriu-zisă la medic, părintele care însoţeşte copilul va povesti despre tot ceea ce ţine de sănătatea micuţului, despre dezvoltarea sa, timp în care copilul este pus să desfăşoare o activitate oarecare (de pildă să coloreze ceva).

În ce constă testul pentru aspiranţii la statutul de „şcolar”?

Controlul corporal: test de auz, de vedere, ascultarea inimii şi a plămânilor; copilul este cântărit, măsurat.

Părinţii cu care am stat de vorbă ne-au povestit că, atunci când este descoperită o problemă, cum ar fi cea de acuitate vizuală sau auditivă, medicul care face verificările prescrie trimiteri către medicii de specialitate. Dacă din caietul cu vaccinuri rezultă că medicul pediatru a uitat să facă vreun vaccin, va primi şi acesta o scrisoare în care este atenţionat că vaccinul trebuie făcut.

În cazul copiilor mai plinuţi (fără a fi graşi, şi care în România ar fi consideraţi doar „bine făcuţi”), medicul calculează indicele de greutate corporală şi scrie recomandări pentru medicul de familie, mergând pănă la a-i sugera să prescrie în cazul „grăsuţului” o consultaţie la nutriţionist. Desigur, situaţiile care pot apărea sunt diferite de la un copil la altul.

UN MODEL DE TEST PENTRU CLASA I

Exemple de probe:

1. Copilului îi este arătată o figură (un triunghi care are pe latura de jos „decupată” o uşă, deci un semicerc), pe care trebuie să o copieze întocmai;
2. Copilului îi este arătat un alt desen, de exemplu o săgeată care are la coada ei două V-uri, pe care trebuie să o reproducă;
3. Copilul îşi va scrie numele;
4. Test joc – găsirea unui figuri care lipseşte, dintr-un şir. Copilului îi este arătat un tren de marfă, o locomotivă cu vagoane deschise, care poartă diferite forme geometrice. Un vagon este liber. În el copilul trebuie să indice ce ar trebui să fie acolo, să aleagă o figură (ascunsă) din desen. Acest „joc” se repetă de 7 ori;
5. Ce imagine nu aparţine şirului? Copilului îi sunt prezentate, pe rând, şase şiruri de imagini, din care va alege imaginea care nu se potriveşte în şirul respectiv. Deşi jocul se repetă de şase ori, doar într-un singur caz va explica de ce anume nu se potriveşte imaginea aleasă în şirul respectiv. De exemplu, copilul arată că un ou nu are ce căuta într-un şir de alune de diferite tipuri. Copilul explică, de exemplu, că alunele cresc în copac, le mănâncă veveriţele, iar oul este făcut de găină.
6. Proba de orientare în spaţiu. Copilului îi sunt arătate nouă imagini şi trebuie să indice poziţia diverselor obiecte (se verifică cunoaşterea noţiunilor de „în”, „lângă”, „în spate”, „în faţă”, „deasupra” etc.). De exemplu, în cazul testului de care dispunem noi: „pisica stă sub scaun”, „mărul este sub masă”, „mingea se află lângă poartă”, „zarul este în trompetă”, „broasca sare peste gard”, „prinţesa se află în (tractor) maşină”, „crocodilul stă întins între palmieri”, „zmeul se află în spatele copacului”, „zmeul este în faţa copacului”.
7. Copilului i se dă un cuvânt, asociat cu imaginea corespunzătoare, şi trebuie să spună care este pluralul acelui cuvânt, de exemplu „o banană/două banane”. Proba se repetă pentru circa opt cuvinte.
8. Copilul trebuie să repete după medic nişte sunete, „cuvinte care nu există”. De exemplu: la-ma-lo, ne-ta-por, me-zu-ra-tis, ti-lu-ma, ku-bi-ma-lo, an-gi-tam.
9. Copilului îi sunt arătate imagini, trebuie să spună ceea ce vede în ele (aproximativ 16 imagini).
10. Proba de sport. Copilul stă pe un covoraş care are o dungă groasă pe mijloc. Trebuie să sară lateral dintr-o parte în alta, fără să calce linia şi cât de repede poate, până aude ”Stop”. În tot acest timp medicul cronometrează, pentru a vedea dacă sunt respectate baremele.

Toţi copiii de 6 ani pe care i-am întrebat cum a fost la testul pe care l-au susţinut recent ne-au mărturisit că „foarte uşor”. Acest test vă ajută să vă faceţi o idee despre ceea ce înseamnă controlul respectiv în Germania.